Tie me up, tie me down

“…Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele…..
…Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea…
Tu, iartă-mă, fecioară – tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!…”
moartea caprioarei, N. Labis
Simt ca ma scurg..incet incet… de ce trebuie sa sufar? de ce trebuie sa ma gandesc la asta? nu pot …of ..nu pot decat atat? Am tendinta sa ma inchid… sa ma ascund… sa devin invizibila un timp… totul e intuneric…totul e in ceata…
trebuie sa reusesc sa ma ridic ..sa ma deschid…sa incep sa traiesc si sa vad din nou bucuria din ochii oamenilor… sa urc cu pasi mici intai si apoi sa incep sa alerg.. si sa plutesc… oare lucrurile bune se termina mereu? totusi..o lumina apare si o vad din ce in ce mai puternic pana ma cuprinde cu totul in mreaje si ma ridic si ma descatusez cu totul ….
uite! uite! e din nou soare.. si lumina puternica a lui o voi vedea mereu…stiu asta… intotdeauna vor ramane visele ce vor crea noi aventuri.
Fotografie si DTP: Andreea Constantin
Make up and hair: Andreea Constantin
Design vestimentar: Sincolors by Andreea Constantin