La prima impresie, viața unui poet redescoperit nu pare atractivă marelui public. Și nici nu e. E vorba despre literatură, despre poezie, tocmai ceea ce aparent e atât de simplu, la îndemâna oricui și, totuși, greu de înțeles într-o epocă a trocului comunitar. Ce-i poate transmite unui neinițiat poezia? În fapt, nici despre poezie n-ar fi vorba. George Almonsnino, pentru prieteni Nino, era un ciudat. În sensul cel mai bun al cuvântului. Împăcat cu o soartă profesională neplăcută (joburi felurite, un părinte acuzat de sabotajul interesului național comunist și închis, un bunic bancher falimentar) și cu o proprie familie de artiști (Nora, scriitoare, Tiberiu, fiul, balerin), Nino era un mare tăcut. Un om care stătea, cum ar spune titlul unui volum al său, ca un om la fereastra istoriei. Prietenii (Constantin Abăluță și Valeriu Mircea Popa) insistă pe marile lui tăceri, în vreme ce Octavian Soviany îi (re)descoperă poezia. Și, printre ei, cu vorbele și tăcerile unei iubiri care nu are cum să se stingă, Nora îl privește și azi, din fotoliul verde. Adâncit în acest fotoliu al lui, poetul e repus în circulația istoriei (mari și personale). Avem de-a face nu doar cu poezie, cât cu fascinația literaturii de a contura personaje. Nino al Norei și-al celor carel iubesc și citesc devine, prin mărturiile lor, un Nino al tuturor.

regia Vlad Rotaru
cu: Nora Iuga, Constantin Abăluță, Valeriu Mircea Popa, Octavian Soviany
imaginea: Vlad Rotaru, Cezar Gheorghe
muzica: Sebastian Spanache Trio
scenariul și producția un cristian

data premierei : Aprilie 2015