Zbor (El) – aspiră spre înalt dorindu-şi libertate şi în acelaşi timp recunoasterea sa ca individ. Dorinţa dezlipirii de condiţia umană din prezent, de care se plafonează, îi alimentează visul de a “zbura” spre ceva care să-l mulţumească. Se consumă atât de mult încât zborul este unul întârziat. Nu găseşte trambulina de pe care să-şi “ia avânt”.

Izolare (Ea) – În jurul ei totul este fad, neted, fără importanţă. Locul pe care ş-i l-a creat numai pentru ea începe să o sufoce. A rămas in cuibul ei, în care se hrăneşte doar cu valorile care nu i-au folosit la nimic până acum. Nu mai speră că, cineva, în zborul său, va ajunge la piscul înalt al valorilor , care, pentru ea sunt literă de lege.

Sărut ( prima uniune) – Un început de întreg.  O combinaţie între cele doua lumi care crează un dezechilibru în condiţia ei de femeie răzvrătita şi nereceptivă la stimulii, care demult o faceau sa tremure.

Dăruire ( a doua uniune)- Dăruirea trupească, care pe “Ea” o împinge înspre sentimente necunoscute până atunci. “El” începe să dărâme ziduri şi să spere la umplerea unui gol demult uitat. Trambulina mult visată începe să vibreze încet.

Compromis (prima fisură) – În interiorul Lui se duce o luptă cu tot ceea ce credea până acum şi tot ceea ce trebuie să facă pentru a smulge un zâmbet. Dar dacă împlinirea înseamnă renuţare din întregul Lui pentru întregul lor, trambulina îl va propulsa în curând.

Frustrare (a doua fisură) – Ea îl simte, dar nu înţelege condiţia, poate nici visele. Cu atât mai puţin zborul. Întrebări: cum pot doi să fie unul? Când ea este ancorată de sol, iar el aspiră, de o viaţă, la cer?

Împlinire ( prima resuscitarea) – Doi într-unul, dar cu o nouă bătaie, o noua respiraţie.  Sunt două acum. A lor, sincronizată şi o alta, plăpândă, dar mai plină de viaţa de cât au fost EI vreodată. 

Sacrificiu (comun) – Începe adaptarea celor două suflete, într-un trup. E mai mult al Ei? Mai mult al Lui? Acum e a-l lor. Fisurile rămân în urmă, iar perspectivele se schimbă.

Echilibru (şi inima bate ) - Valorile se adapatează  şi se împrumută.  Strălucirea lor e la graniţa cu cealaltă suflare. Sunt doi într-unul cu aspiraţii pentru un altul. Trambulina e sus pentru El, e jos pentru Ea. O ridică pe Ea, îl coboară pe El. Echilibrul e la mijlocul împlinirii lor.

Piatră funerară (zboruri şi respiraţii curmate) – Sacrificii, compromisuri, frustrări care au lăsat urme. Urme scurte, adânci, tăioase. Săruturi, dăruiri, împliniri se marchează stralucitoare şi line. Echilibrul e în faţa Lor, în spate Lor, în jurul Lor.