Îmi era o poftă teribilă de un fresh de fructe, cred că era o combinație de genul când îți este sete și poftă de dulce în același timp și tot ce faci este să întorci paharul cu fundul în sus și să uiți de tine, bând pe nesimțite. Și asta am și făcut: am uitat de mine, la propriu și veți înțelege de ce.
Pun paharul jos pe masa din bucătarie, chiar lângă chiuvetă pentru o ulterioară spălare (sau cel puțin așa ținusem minte), ca după fiecare moment în care beau. Caut în continuare în frigider, îmi pregătesc farfuria, tacâmurile, repezită să fac cât de multe. Îmi e sete din nou, iau paharul de fresh de pe măsuța din living și îmi torn cu mare poftă acest amestec de zeamă și pulpă de fructe.

Mă întorc și văd un deget lung îndreptat spre el, spre fresh-ul meu. Vreau să strig, dar mă calmez repede, probabil e doar un vis. Deși vis sau nu, arătarea se apropia de mine și eu la rându-mi, mă depărtam de ea. De fapt nu sunt sigură dacă eu eram subiectul de interes, ci mai degrabă ce țineam în mână. Se apropia tot mai tare de mâna mea, făcea ochii mari și întindea degetul pentru a-mi atinge paharul. Atunci am făcut ce am știut mai bine și i-am atras atenția prin cuvinte. E mult spus cuvinte, abia reușeam să scot ceva pe gură. Mi-am revenit puțin după și i-am spus:
- Este un pahar! P-a-h-a-r.
- Pahhharrrr, repetă creatura ce mi se părea tot mai mult venită de undeva exterior Pământului nostru.
- Exact! Bravo! Foarte bine!
De ce vorbisem cu el ca și cu un bebeluș, folosind aceste cuvinte de laudă de parcă ar fi spus primele sale cuvinte? Probabil are un IQ de vreo cinci ori cât mine, o forță fizică nemaiîntâlnită și cine știe ce alte aptitudini, pe care le mai văd eu prin filmele SF.
Gândurile-mi încrucișate mă fac să mă decid că voi vorbi mai pe înțelesul formei de viață dinaintea mea, adică mai savant.

- Impecabilă repetiție! Scopul acestui obiect este simplu și anume servește muritorilor pentru a ingera lichide. Este folosit zilnic de mai multe ori. Poate fi alcătuit din multe materiale, dar cel mai frecvent întâlnit este sticla, precum vezi și la acest pahar. Obiectul folosit de mine a deservit pentru a bea fresh, dar paharele se mai pot folosi și pentru alte băuturi precum apă, vin, cocktail, bere, șampanie… ăăă... adică tipuri de băuturi de ale pământenilor...
Nu știu dacă eram convingătoare. O fi de la emoție? Îmi era frică? Mă privea cu niște ochi uriași gri, de simțeam că îmi ajunge până la suflet. Să-l iau cu istoria oare? Da, asta trebuie să fac!

- Originea paharelor îmi este cunoscută și pot să-ți explic: totul a început în Siria,
o țară din Asia de Vest, unde se fabrica sticla. Secolul XV aduce ca noutate variații ale formelor paharelor, iar ulterior sunt descoperite diferite tipuri de cristale din care se vor fabrica acestea. Dacă în Evul Mediu, paharul avea și un rol negativ, deoarece oamenii își puteau otrăvi inamicii relativ ușor, în ziua de azi, prin ciocnirea lor se remarcă un gest de prietenie. Mai exact, tradiția de a ciocni paharul, uite așa (am luat rapid încă unul și am făcut gestul), este însoțită de multe ori de o urare și are ca scop crearea unei atmosfere de veselie, de sinceritate, evidențiind buna înțelegere între oame…
9
Nu apuc să termin propoziția, că și apucă un pahar, ciocnindu-l cu al meu. Avusesem dreptate în privința forței sale, căci paharul se sparse automat. Acesta a început să râdă. Râdeam și eu, ce era să fac…
- Multă … ăăă … sănătate?! și o… viață lungă…
Hmmm… ce se urează unui … extraterestru? Nu mai contează, îmi răspunse și el cu aceleași cuvinte. Prinsese ideea, cred.

Continui:
- Uite, acestea sunt paharele mele preferate. Sunt pahare Hurricane, folosite pentru cocktailuri. Îmi plac fiindcă sunt încăpătoare și prind parcă viață în momentul în care o băutură, de obicei colorată, este pusă în ele. De multe ori se agață și câte un fruct, dându-i parcă frumusețe paharului relativ simplu.
Și pentru prima dată vorbise mai mult de două cuvinte. Îmi cunoștea deci limba. Mă înțelesese.
- Pământean micuț și amuzant, e drept, am învățat ceva nou de la tine despre această
unealtă ciudată folosită de voi pentru a vă introduce lichide în ceea ce numiți voi corp. Acum învață și tu de la mine: noi folosim telechinezia ca să facem același lucru.
Atunci mi-am dat seama. Îi plăcuse probabil ideea de a dialoga cu unul dintre noi, dându-și seama că ce descriu eu aici nu îi este întocmai util datorită abilităților dezvoltate de care dispune. Și totuși nu m-a întrerupt, m-a lăsat să-mi termin pledoaria, m-a lăsat să mă bucur de îndrăzneala mea, m-a lăsat să-mi dau seama că voiam și eu acest dialog. Sau poate era doar curios, cine știe, chiar intrigat de descrierea mea, râzând probabil în subconștient, dându-și seama de superioritatea pe care o poartă.